Pentru ca exista un interes destul de mare pentru intalnirile planner-ilor, Diana si/sau Stefan au venit cu ideea de a lansa un blog dedicat, care sa fie mai usor de urmarit. Astfel, de acum va exista BLOG-ul DE INTALNIRI unde vor fi anuntate locul, data si ora intalnirilor, se vor trage concluziile pentru cei care nu au fost prezenti etc.

Cum la urmatoarea intalnire se intentioneaza schimbaraea locatiei si tema va fi APG Romania va recomand sa urmariti.

(movie via Stefan)

Odata cu gala, aseara s-a mai incheiat o editie Effie. Ma simt foarte fericit! Marcile pentru care am lucrat ca planner anul trecut si care s-au inscris in concurs au reusit toate sa ia cate un premiu: Tide (Gold Effie), Bergenbier (2 x Gold Effie) si Joe (Bronze Effie). Mi se pare notabila performanta Bergenbier pentru ca reuseste doi ani la rand sa castige doua Effie-uri de aur (si un Grand Effie). Meritele acestei performante cred ca se pot transmite in foarte multe directii (client, agentie, echipa de creatie, media etc.), dar (pentru ca suntem pe un site de planning) cred ca la succesul campaniei o contributie foarte importanta o are departamentul de planning din Leo Burnett (pentru amatorii de statistica: de-a lungul anului au fost nu mai putin patru oameni de strategie care s-au dedicat acestui cont petrecand multe clipe in intalniri cu creatia sau cu clientul, scriind prezentari, stand de vorba cu consumatori in proiecte de cercetare foarte frumoase, cautand inspiratie in relatiile dintre oamenii din jur – raportat la numarul de planneri din Romania, eu zic ca e bine). Legat de Bergenbier, si eu cred in predictia lui Razvan cum ca „Ziua Barbatului” se va bate anul viitor pentru Grand Effie. Bafta!

Anul acesta, m-am bucurat foarte tare si pentru premiul obtinut de campania JOE, care sper sa corecteze putin din perceptia gresita care exista asupra felului in care a functionat campania "Noroc cu Joe". Insa dintre toate, cel mai mult m-am bucurat pentru Gold-ul obtinut de Tide pentru campania "Supermame". In spatele reclamelor de la televizor se afla o poveste frumoasa despre o echipa care n-a vrut sa renunte la lucrurile in care credea si un client care a dat o sansa de supravietuire acestor lucruri. Andreea, Dana, Ema, Laura, Bogdan si Ghica au fost super tari! click

PS - mi-a gasit cineva cheile aseara pe vreo masa? :)

On Razvan's blog you can now find a very inspiring interview with Gareth Goodall, account planner at Fallon. The interview will give you some idea about how is it like to be a planner working for Fallon. Moreover, I was pleased to see that Gareth was mentioning an idea ("teams of planners") that me and Elena were talking about some time ago regreting we did not work together as a team. Here is the interview.

Am fost impreuna cu mereu-colega Elena Ionita (Leo Burnett) la Mad Days in Iasi pentru un workshop despre planning. In sala, la workshop, s-au aflat reprezentati ai agentiilor locale, freelanceri, clienti si jurnalisti. Am vorbit despre relatia client-agentie si rolul planner-ului de-a lungul procesului, insa am avut impresia in timpul prezentarii ca planning-ul este momentan o disciplina prea pretentioasa pentru nevoile agentiilor din Iasi. Cele mai multe probleme ale publicitatii de aici se leaga inca de principii simple ale functionarii unei agentii. Atat oamenii din agentiile de publicitate locale, cat si freelancerii se plang de lipsa de pregatire a unora dintre clientii lor, de lipsa unei minime intelegeri a procesului de comunicare. Brief-urile date catre agentii inca mai includ cereri de genul: „firma concurenta si-a facut un panou mare. Vrem si noi unul la fel”. In acest context, e posibil ca orice discurs despre planning sa fie venit prea devreme. Am observat insa ca exista foarte multi oameni entuziasti care isi doresc cu adevarat ca publicitatea din Iasi sa se schimbe si sa faca pasi repezi catre profesionalism. Pentru acestia, cred ca Iasiul (precum si celelalte orase de provincie interesate de asta) are nevoie de evenimente precum Mad Days. Nu neaparat pentru informatia care se strange in urma evenimentului, ci mai ales pentru motivatia pe care o acumuleaza cei implicati.

In rest, am intalnit multi oameni cu care mi-a facut placere sa stau de vorba. Printre ei, Claudiu, care a fost suficient de dragut sa ne arate in stanga si in dreapta prin oras si sa ne mai povesteasca cate ceva din peisajul publicitar din Iasi. M-am revazut cu Daniel (venit tocmai din Suceava) si am facut cunostinta cu gasca de la Advero, care a organizat evenimentul (repet, felicitari pentru initiativa!), cu Adrian Monoranu si, nu in ultimul rand, cu Dragos Bucurenci, moderator in cadrul evenimentului.

Din observatiile de calatorie:
- Mi s-a parut interesant numele unui club care promite o experienta relativ dramatica “BlackOut”;
- Desi il mai citisem pe undeva, mi s-a parut excelent titlul prezentarii de la workshop-ul lui Marius Ursache: „Oleaca de branding”;
- Linistea din holul hotelului Unirea la ora 5 dimineata e tocmai buna pentru a scrie o prezentare (Elena poate sa confirme);
- A durat o ora si jumatate sa primim o portie de mancare la Caraffa (sper ca am scris corect) in Iulius Mall;
- Accentul iesean este genial!
- Elena s-a tuns frantuzeste si e suparata pe mine ca nu i-am zis ca ii sta bine. Ii sta!

Revin cu detalii despre continutul prezentarii.

via notcelebrity.co.uk

Razvan a scris mai demult aici pe blog un post in care vorbea despre „nunta”, mai in gluma sau mai in serios, ca forma de cercetare de tip exploratoriu. Pentru ca intre timp am mai trecut la randu-mi prin experienta catorva nunti, tind sa cred ca observatia sa era mai degraba una serioasa, iar mersul la nunta - un exercitiu intelectual extrem util pentru orice planner.

Intamplarea a facut ca, dupa multi ani in care nu am fost la nici o nunta, anul trecut, in 2006, sa ma aflu la nu mai putin de sase. E mult, e putin? Habar n-am. Cert este ca a fost suficient ca sa trag la randu-mi cateva concluzii. Poate cine stie, le validam impreuna printr-o cercetare cantitativa. :)

Daca Razvan a observat la nunta prietenului din Moinesti personaje cu rezonanta precum „smecherasul care traieste din combinatii” sau personaje colective precum „familia de capsunari”, ei bine, eu am remarcat o serie de personaje standard („pattern people”), care se afla in mod negresit la orice nunta la care mergi. Evident, nu ma refer aici doar la mire si mireasa, la socru si la soacra, la nas si la nasa etc. Ci la cateva tipologii pe care am fost surprins sa le observ repetitiv:

„Ursul dansator”
Invariabil, la orice nunta se afla un dansator exagerat (ne place de el!). Un personaj, de obicei barbat, care, purtat de avantul dat de cateva pahare de lichide mai mult sau mai putin bahice, precum si de bucuria nespusa prilejuita de evenimentul la care se afla, danseaza cu pasiune extrema. Pasii timizi de la ora 22.00 nu il recomanda cu nimic pentru show-ul care, in mod obligatoriu, se va petrece candva incepand cu ora 00.00. Dupa aceasta ora, cravata - altadata un accesoriu frumos aranjat sub sacou in semn de eleganta - devine un item inutil sau un simplu instrument care ajuta la stergerea transpiratiei de pe frunte sau la crearea unei miscari artistice cu efect motivant pentru partnerii de dans: rotirea de tip „elice” deasupra capului. Camasa, uda la spate, beneficiaza de un decolteu larg care ofera o perspectiva inedita asupra miscarilor frenetice ale soldurilor si pieptului. Avantajul de a avea un astfel de dansator la nunta? Un ring de dans mereu viu, cu femei dansate, indiferent de varsta sau de cheful manifestat pentru aceasta activitate. Muzica? Nici nu mai conteaza. Dansul sau e adaptabil la orice: samba, populara, latino, manele, rumba, usoara, pop, toate doar banale pretexte pentru a se simti bine. Daca ar fi sa facem o paralela pentru cunoscatori, dansatorul exagerat de la nunti seamana cu ursul scapat de la circ, care nu se putea abtine sa danseze la auzul muzicii, personaj principal al unui episod celebru din seria Tom & Jerry (Downbeat Bear).

„Parintele afectat”
„L-am crescut si uite ce mare s-a facut. Cine ar fi crezut ca o sa vina ziua in care o sa joc la nunta lui ?”. Intrebarea retorica e rostita pe fondul unui suspin larg, garnisit cu lacrimi timide de bucurie. Fara „dar” si „poate” unul dintre parintii celor doi proaspat casatoriti este emotiv. De obicei e mama baiatului, dar nu de putine ori poate fi vorba de un tata mai sensibil. Acesta (sau aceasta) nu rateaza nici o ocazie de a mai varsa o lacrima, de a mai povesti cu naduf o intamplare din copilaria puiului sau mare, ajuns (iata!) acum la casa lui. Urarile de bine si consolarile care ploua din partea rudelor nu fac altceva decat sa ii intensifice emotia si sa aduca perspective noi asupra viitorului. Odata cu risipirea nuntasilor si apropierea diminetii, rapus de incercarile emotionale prin care a trecut, parintele afectat sta singur la o masa, privind in gol cu expresivitate tampa. Se gandeste la nepoti.

Cele doua fetite mici
Le-ati observat? Sunt cele inalte de o schioapa, imbracate in niste rochite dantelate si pamponate (roz sau rosii), care se plimba inocente printre mese, obligatoriu impreuna. De obicei, sunt timide la vorba si nu comunica decat cu parintii. Din cand in cand alearga sacadat, ca si cand ar juca leapsa - cu toate ca nu joaca. Una din ele are mereu o jucarie, adusa de parinti ca sa nu se plictiseasca sau ca sa ii ofere un statut privilegiat in raport cu partenera de joaca: o pereche de aripi de inger cu baterii, o inima cu bec, o banala papusa machiata excesiv. Cealalta nu are multe posesii fizice, dar, slava Domnului, este inzestrata cu un talent rar pentru dansul fara dezlipirea talpilor de pe podea. Sau cel putin asa cred parintii care o incurajeaza cu insistenta sa continue si sa o invite si pe colega, poate-poate cineva o sa reuseasca sa il complexeze pe ursul dansator.

Carcotasii de ocazie
Undeva in spate, la o masa asezata la loc strategic, se afla trei insi (doua tipe si un tip) care nu se ridica de pe scaun din principiu. Ei discuta. Muzica oricum e proasta, iar ea nu-l iubeste pe el. Dracu stie de ce se casatoresc!!! Si oricum o sa se desparta. Si mancarea vine greu si uite ce prost e imbracata tipa de langa. Cum poate sa iasa asa pe strada? Carcotind constant, cei trei zambesc din cand in cand cordial mirilor, ridicand din pahar in semn de cinste catre rudele pe care le-au cunoscut la cununia religioasa. Asteapta sa vada cand vine friptura si, cand observa ca alcoolul a mai eliminat din vigilenta celor din jur, folosesc prilejul pentru a lasa discret plicul mirilor si a parasi incita sub pretextul oboselii acumulate de-a lungul saptamanii.

Ar mai fi „fotograful de ocazie”. Acel om care, gasind la cineva un aparat de fotografiat (cu zoom!!!), isi asuma datoria de onoare de a face poze toata seara (fara ca cineva sa-l roage), concurand neloial cu fotograful oficial al nuntii. Nu-l descriu acum fiindca astept sa-l mai intalnesc la una din nuntile care urmeaza anul asta.

Ma gandesc ce interesant ar fi sa avem un blog cu descrierile unor astfel de personaje stereoptip. Doar ma gandesc. Casa de piatra!

(foto from JavaBurst)

Pe 23 martie voi fi la Iasi ca speaker la Moldavian Advertising Days, o initiativa mai mult decat interesanta a Advero. Mai vine cineva?

Incepand cu 20 martie sa va lansa o campanie noua semnata Bergenbier. Cauza campaniei este una dintre cele mai nobile: o zi a barbatului. Aici se afla momentan teasing-ul. S-ar putea sa am motive sa fiu mandru. Prietenii stiu de ce. :)

Ok. Nu am anuntat nimic public pana acum, dar e momentul sa o fac. Cum prietenii apropiati au aflat deja, incepand cu 15 februarie 2007 nu mai lucrez in departamentul de strategie din Leo Burnett. A fost o perioada extrem de frumoasa si cu multe satisfactii profesionale, insa am decis sa accept o noua provocare in mediul online si sa duc la capat un proiect alaturi de care am fost mereu alaturi: IQads. Incepand din martie ma ocup de dezvoltarea acestui brand in cadrul grupului Realitatea.Catavencu. planning.ro va fi in continuare un proiect de suflet care va sprijini comunitatea de planneri din Romania. Prin urmare, e un proiect pe care il voi continua. Atat!

Leo Burnett Bucharest has launched a website as a result of a very interesting qualitative research project they have done. The first project is called "InsideOut" and it's supposed to be part of a bigger project called LeoShe. "InsideOut" is about women and their bags. Lots of interesting stuff on the website, including research conclusions, videocasts and interviews with people like John Griffiths, Christ Forrest, Dan Petre or Adriana Ionescu - aici.